Sub umbrela lui Alice

Te trezești în toiul nopții din cauza aerului rece. Abia deschizi ochii și realizezi că nu ești în pat; nici măcar nu ești într-o cameră. Ești în parc, îmbrăcat în blugii aceia care îți dau un aer rebel și cu același palton negru. Abia acum realizezi că ai adormit pe bancă. Încerci să te ridici, dar te simți înțepenit. Cum ai ajuns aici, totuși? Închizi ochii, tragi aer în piept și te ridici brusc. A fost o idee proastă, căci acum ești amețit. Dar măcar ești în picioare.

Îți treci mâna prin păr și aerul din jurul tău se umple cu parfum. Acel parfum floral. Și totuși, cum ai ajuns aici? Se pare că cu cât încerci mai mult să-ți amintești, cu atât ești mai confuz. Dar el, dar eu, dar, dar… dar nimic. E ca și cum ai încerca să faci un puzzle și cineva a furat intenționat câteva piese, doar ca să te vadă cum te chinui. Cine ar fi atât de crud? Cine ți-ar putea fura aceste amintiri? Sunt ale tale!

E ok. E absolut normal. E creierul tau cel care le-a ascuns, ca o măsură de autoapărare. Și cu cât încerci să-ți amintești, cu atât uiți mai multe.

Ajungi, în sfârșit, acasă. Îți arunci hainele pe podea și te fugi direct sub duș. Începi să te consolezi cu gândul cu puzzle-ul nu va fi niciodată complet. Te arunci pe pat și adormi. S-ar putea ca povestea să se repete.

Câte piese ești dispus să pierzi?

Posturi asemanatoare:

1. Aiurea     Cafea, Laura, bârfă multă, țigări pt Laura, Coca...
2. Zori de zi Cause you can’t deny, you’ve blown my mind… Azi m-am...