Sub umbrela lui Alice

• ceva nou: 2010
• ceva vechi: 2009
• ceva albastru: aceiași ochi visători
• ceva împrumutat: un zâmbet

Să vă urez și eu „La mulți ani” și să faceți tot ce v-ați propus! Uau… am atâtea lucruri în cap… și un milion de stări de spirit. Una mai ciudată decât cealaltă. Acum euforică, în secunda următoare nervoasă. Dar ce pisici? I got used to it. Anul a început frumos. Cu speranță în ochi și în suflet. Cu multe dorințe. Abia aștept să treacă și această jumătate de an… să termin cu tot și toate și să o luăm de la 0….

Apropo, e fix. 22:00 fix.

E ciudat când vrei să spui multe și totuși nu poți, pentru că nu ai cuvinte. sau poate că trebuie să simți, nu să înțelegi…

Pentru mine. Pentru voi…

Așa ceva nu o să mai vedeți niciodată! Asta e șansa voastră să fiți Moș Crăciun pentru draga de Alice . Așadar, Alice nu vrea decât un singur lucru: un parfum Lacoste Touch of Pink .

Voi cumpărați-l pentru mine și apoi trimiteți un mail și vă dau și adresa unde trebuie să ajungă!

Vă zic eu că așa ceva nu vezi prea des… și știți voi vorba aia: De Crăciun fii mai bun, fii adevărat…

Crăciun fericit, dragii mei!

Uh, seara de 24 decembrie… ce emoții!!! Alice s-a pitit după brad și i-a pus piedică Moșului. Da, da, știu… urât gest (obraznică mai e Alice asta… ). Și ca să se asigure că nu fuge s-a agățat repede de piciorul lui și in 60 de secunde i-a spus cam tot ce și-ar dori ea să îi aducă. Ofticat, Moșu i-a explicat că Alice nu poate avea totul și că trebuie să aleagă un  lucru material, palpabil și unul abstract. Și s-a bosumflat răsfățata de Alice, pentru că își dorea foarte mult niște cizme albe, o pereche de cercei de aur, o rochiță neagră (văzută în mall în Iași) și parfumul ăla după care miorlăie cam de jumate de an (Lacoste – Touch of Pink). Dar s-a gândit ea că toate acestea nu prea i-ar fi de folos dacă nu ar fi fericită… Așadar, a cerut Moșului fericire și sănătate. Acesta a zâmbit și i-a promis că se va ține de cuvânt în 2010. Apoi, a pocnit din degete și a dispărut din capcana lui Alice.

Alice urează sărbători fericite alături de cei dragi și cățelului și motanului și șoricelului și veveriței și la tot neamul lor…

Sper sincer ca va plac “hainutele” mele de iarna, si fulgii si bradutul. Din pacate nu imi merg diacriticele (which brings back memories!), dar dragul de eL incearca sa rezolve problema asta.

Sunt ok. Pe bune, ok. Poate mai am momente cand sunt isterica, momente in care plang de nervi, momente in care imi vine sa ma dau cu capul de pereti, dar sunt OK. Si sunt apoi acele momente in care totul din jur mi se pare o mare porcarie si nu vreau decat sa dispar. Daca s-ar putea sa cad intr-o groapa in pamant, ar fi ideal. Pacat ca nu este decat o expresie “to vanish into thin air”.

Oare cat suntem dispusi sa dam pentru anumite persoane? Oare am renunta la tot? Chiar la tot pentru cineva? Suntem oare capabili sa fugim doar cu ce avem pe noi doar pentru o persoana? Imi place sa cred ca exista astfel de oameni… dar, in fond, suntem niste lasi. Uite ca am spus-o si pe asta. Da, niste LASI.

Poate ca uneori sperantele mor incet, la fel de incet cum se raceste o cafea. Dar eu am inca imaginatia mea si visurile mele. Si sufletul meu si, mai ales, inima mea. Ale mele… 

Si m-am oprit cu fundul pe trotuarul rece. Adevarul este ca am cam obosit sa alerg dupa iepurele ala alb…

Am furat asta ca o leapșă de la nenea Makavelis. Așadar, cu talentul meu incredibil in paint, v-am desenat primele lucruri care mi-au venit în minte când m-am gândit la Crăciun. Click pentru mărire, vă rog!

Așadar, desenați și voi în paint la ce vă gândiți prima oară când spuneți „Crăciun”.