După o vacanţă luată cu vreo 3 săptămâni înainte, după revederea unei bune prietene, după multe poveşti în parc şi nişte nervi la adresa unei anume rude, după emoţiile avute în aeroport la check in, după harababura cu actele, dar mai ales după călătoria surpriza la Paris, oficial sunt acasă de 4 zile

Am început, pot spune, cu dreptul vacanţa, poate mă îndur şi postez şi una - două poze cu domnul însoţitor.

În rest? Pfoai, aştept multe de la vara asta. Am uitat să mă laud că a venit mami - deci, sunt de 3ori mai fericită. Acum aştept să îmi văd adorabilii şi, evident, ziua meA

Alice vă urează vacanţă plăcută!

Nu suport să nu mi se spună atunci când am greşit. Urăsc să fiu lăsată ca un obiect uzat. Urăsc tot ce înseamnă abandonare, căci deja a devenit un obicei pentru cei din jurul meu.

Dar astea sunt doar aberaţii. Ştiu că nu am decât să aştept până la nesfârşit - tot nu-mi vei spune. A… şi acum ştiu bine că nu am fost niciodata si nici nu voi fi “cineva-ul tău special” de care spuneai acum ceva timp.

Oricum… a rămas doar zaţul…  

Mai ştim în zilele noastre să păstrăm tăcerea atunci când trebuie? Am un exemplu… păcat că nu pot spune şi numele persoanei… dar vă spun că o văd în fiecare zi şi mă dezgustă modul prin care încearcă să iasă în evidenţă, mai ales când spune nişte prostii cât capul ei de mare!

Când suntem mici suntem extremi de sinceri. Uneori, părinţii trec prin nişte situaţii penibile din cauza noastră - cum ar fi să fii cu mămica în oraş (tu având doar câţiva anişori) şi să vă întâlniţi cu şefa ei, iar tu, naiv şi prostuţ să exclami că şefa mamei tale arată ca o vrăjitoare sau mai ştiu eu cât de penibil îi stă în rochia pe care o are. Pe măsură ce creştem, însă, învăţăm să fim dimplomaţi, să minţim cât de “bine” îi stă părul prietenei mamei, sau cât de “bună” e prăjitura adusă de aceasta. Stăpânim atât de bine tehnica, dar la un moment dat o dăm în bară. Suntem doar noi aşa? Şi prin noi mă refer la femei…  Ar trebui din când în când să ne ţinem gura? Is there a time when we should just SHUT THE FUCK UP???

Pe bune acum, tu cum ai învăţat când să vorbeşti şi când să taci din gură?

Bărbaţii nu sunt excluşi din dezbatere! 

Şi apropo de situaţia de mai sus, mi-am adus aminte de o glumă, şi aşa nu am mai postat de mult timp una (more…)

Aşa că am început să mă gândesc la mai multe persoane pe care le cunosc şi mă întreb: putem iubi mai mult de o persoană în acelaşi timp? Suntem capabili de poligamie? Probabil s-a întâmplat ca să fie un moment în viaţa noastră când, implicaţi deja într-o relaţie, am cunoscut pe cineva care ne face să ne simţim speciali, să simţim că putem comunica fără cuvinte. Se întâmplă oare să şi iubim pe acestă a doua persoană dar să continuăm a o iubi şi pe prima?

Mă gândeam la arabi. Dacă eşti bărbat, e ok, poţi avea până la 7 neveste (parcă ăsta era numărul maxim). Dar în cazul femeilor ai voie doar un SINGUR bărbat. De ce? Noi nu suntem în stare să iubim mai multe persoane la fel în acelaşi timp, dar un bărbat poate iubi mai multe femei deodata?

Dacă în prietenii suntem poligami, de ce nu se aplică aceeaşi regulă şi în iubire? Sau atunci suntem luate drept nişte falsuri? Hei, dacă mai mimăm câte un orgasm din când în când, asta nu înseamnă că mimăm şi sentimente!g

3 filme care mi-au plăcut:

- Sweet November
- Romeo must die
- The Notebook

3 mâncăruri preferate:

- spaghetti
- tot ce înseamnă salată
- pui cu spanac

3 cărţi preferate:

- Colecţionarul - J. Fowles
- La răscruce de vânturi - E. Bronte
- Magicianul - J. Fowles

3 locuri în care mi-ar placea să fiu in momentul ăsta:

- Strasbourg
- Strasbourg
- Strasbourg

3 locuri în care am locuit:

- Timişoara
- Granada, Spania
- Galaţi
3 emisiuni la care mă uit:

- În gura presei
- Cronica Cârcotaşilor
- Happy Hour

3 site-uri pe care navighez zilnic:

- blogroll
- sunt mai mult decât 3

Dau mai departe celor 3:

- iubiţeL
- Fata din pom
- Cartush

Dacă urmăriţi HOUSE M.D. sau CSINY, probabil aţi auzit piesa. Audiţie plăcută!

P.S.: I’m not dead yet!!!

(more…)

Nu o să descriu ce simt.. pentru că nu am cum. Am zâmbetul pe buze pentru ceilalţi şi uraganul în  suflet. Toată noaptea a fost un calvar, nu am închis un ochi - şi singurul lucru care mă putea calma era să cânt Ţapinarii - Tatuaj. Mii de imagini m-au chinuit: primul sărut… şi ultmul, cel din aeroport; zilele  când îmi cântai la chitară - cum tE chinuiai să nu ai emoţii să-mi poţi cânta şi din voce Mărgineanu - A  fost odata; zilele la munte; ziua ciudată în care nE-am cunoscut…

 Şi coşmarul abia a început…

La capitolul domnişoare: Cristina Rus, Luminiţa Anghel, Elena de la DjProject, Paula Seling, Cristina de la Impact

Iar cât despre domnişori…. hm… îmi vin în minte numai tipi din afară (Damien Rice) … să zicem Bitză, Laurenţiu Duţă, Dan Bitman - mie îmi dă fiori vocea lui

Şi cam atât. Nu prea am mai ascultat muzică românească în ultima vreme… Nu mă mai atrage.. C’est la vie…

Tu care crezi că sunt cele mai bune voci din România?

Evident că leapşa trece la cine mai vrea