… sau Povestea unei zile de marţi

Am ajuns în sfârşit acasă. Greu. Cred că am făcut febră musculară de la zăpadă - atât de prost se circulă pe trotuar. Nu am chef de nimic. Pur şi simplu simt că nu mai pot învăţa. Urăsc orele de marţi şi joi. Câte 7ore îngrozitoare. Când mergeam spre casă chiar mă gândeam. După liceu eU ce o să fac? Ştiu deja ce îmi place şi cam ce aş vrea de devin. Dar oare pot? De ce mă cred atât de incapabilă de la o vreme încoace? Când a trecut timpul?…

Am vrut să dorm când am ajuns acasă. Chiar am ieşit de la ore cu gândul acesta. (Mi-a trecut între timp.) Oare eram singura preocupată de problemele profei de română? Oare numai miE mi s-a părut ciudat felul în care s-a purtat ieri şi azi la oră? Ne-a dat drumul cu 20 de minute mai devreme…. Am vrut s-o întreb, nu ştiu ce… dar simţeam nevoia să îi vorbesc. Azi a zâmbit fals. Nu e genul care să se afişeze cu o grimasă. Şi totuşi nu i-am spus nimic. Nu vroiam să interpreteze greşit. Acum îmi pare rău. Puteam să o întreb măcar dacă se simte bine.

Mă gândeam azi la profa de mate. După ce am văzut notele de la teze m-am convins că în a 12-a o să fac pregătire. Nu vreau ca la BAC să iau o notă mică la mate numai din cauză că dumneaei nu ştie să predea pe înţelesul tuturor. E greu să fii profesor.

Scriu de câteva minute şi am senzaţia că nici nu mai ating tastele. Delirez.. Şi tot ce vreau este eL. Am ajuns să respir prin eL, să îL caut noaptea prin pat. Ah! La naiba cu sesiunea… La naiba cu tot. Nu vreau nimic. Nu pot să manânc. Mi-am făcut o cafea. Mă face să cred că eL e mai aproape… Vreau să citesc şi nu pot: îL văd printre rânduri. Mă apucă o stare de nebunie şi aproape că îmi dau lacrimile. Vreau să opresc timpul în loc… Îmi e dor de munte… de noI şi doar muntele…

… dar îmi revin. Realizez că nu pot schimba anumite lucruri… şi realizez că trebuie să mă stăpânesc. Trebuie… trebuie

Am uitat de prieteni şi amici. (Notă: Ştiam că ea nu se va schimba. Nu am mai căutat-o. De data asta nu e vina meA. Şi nici nu vreau să fie, şi nici nu mai vreau s-o caut. Nu merită. E prea mult pentru minE.) Ştiu, DeeDee, că nu am mai vorbit de ceva timp. Ştiu şi te înţeleg. Dar nu mai am răbdarea necesară de a mai purta o discuţie Y!M. Trebuie să te văd, trebuie să fie faţă în faţă.

Cred că o să încerc să dorm. Măcar să stau în pat. Că apoi o să învăţ. Profa de istorie nu are altceva de făcut mâine decât să asculte. Bestial. Sunt a treia la catalog. Vreau cel puţin 9. Aprop de 9, îmi trebuie unul şi la mate… şi ideal ar fi şi la biologie . Am văzut bradul. E cazul să-l despodobesc. Deja mă simt şi mai aiurea faţă de când am început să scriu. Ar fi trebuit să fie catarsis. Uite că nu a fost.

This entry was posted on Tuesday, January 8th, 2008 at 6:10 pm and is filed under BZZ!!!, De la zoo, Fragmente. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.