Stau şi mă întreb uneori cum ştim ce să spunem, dar mai ales când să spunem? Oare am ajuns să ne formăm un soi de “reflex” în legătură cu timpul potrivit de a spune ceva? Au existat oare momente când ţi-ai dorit să fi tăcut din gură? Ar trebui să ne axăm mai mult pe body language? Sau atunci când nu ştim ce să răspundem ar trebui să ne ţinem naibii gura? Un om deştept a spus cândva: “Mai bine taci şi pari prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.”

Mai ştim în zilele noastre să păstrăm tăcerea atunci când trebuie? Am un exemplu… păcat că nu pot spune şi numele persoanei… dar vă spun că o văd în fiecare zi şi mă dezgustă modul prin care încearcă să iasă în evidenţă, mai ales când spune nişte prostii cât capul ei de mare!

Când suntem mici suntem extremi de sinceri. Uneori, părinţii trec prin nişte situaţii penibile din cauza noastră - cum ar fi să fii cu mămica în oraş (tu având doar câţiva anişori) şi să vă întâlniţi cu şefa ei, iar tu, naiv şi prostuţ să exclami că şefa mamei tale arată ca o vrăjitoare sau mai ştiu eu cât de penibil îi stă în rochia pe care o are. Pe măsură ce creştem, însă, învăţăm să fim dimplomaţi, să minţim cât de “bine” îi stă părul prietenei mamei, sau cât de “bună” e prăjitura adusă de aceasta. Stăpânim atât de bine tehnica, dar la un moment dat o dăm în bară. Suntem doar noi aşa? Şi prin noi mă refer la femei…  Ar trebui din când în când să ne ţinem gura? Is there a time when we should just SHUT THE FUCK UP???

Pe bune acum, tu cum ai învăţat când să vorbeşti şi când să taci din gură?

Bărbaţii nu sunt excluşi din dezbatere! 

Îmi place seara să mă odihnesc în pat uitându-mă la Ally McBeal, sau la alte seriale. În episodul de azi John Cage spunea ceva de genul: o iubesc pe Nelle, nu neg asta. Avem o relaţie foarte frumoasă. Dar cu Ally… ei bine, noi reuşim să comunicăm mai bine din punct de vedere spiritual. Şi da, nutresc nişte sentimente pentru ea. Adevărul? Nici eu nu ştiu ce mai simt.

Aşa că am început să mă gândesc la mai multe persoane pe care le cunosc şi mă întreb: putem iubi mai mult de o persoană în acelaşi timp? Suntem capabili de poligamie? Probabil s-a întâmplat ca să fie un moment în viaţa noastră când, implicaţi deja într-o relaţie, am cunoscut pe cineva care ne face să ne simţim speciali, să simţim că putem comunica fără cuvinte. Se întâmplă oare să şi iubim pe acestă a doua persoană dar să continuăm a o iubi şi pe prima?

Mă gândeam la arabi. Dacă eşti bărbat, e ok, poţi avea până la 7 neveste (parcă ăsta era numărul maxim). Dar în cazul femeilor ai voie doar un SINGUR bărbat. De ce? Noi nu suntem în stare să iubim mai multe persoane la fel în acelaşi timp, dar un bărbat poate iubi mai multe femei deodata?

Dacă în prietenii suntem poligami, de ce nu se aplică aceeaşi regulă şi în iubire? Sau atunci suntem luate drept nişte falsuri? Hei, dacă mai mimăm câte un orgasm din când în când, asta nu înseamnă că mimăm şi sentimente!g

Azi am deschis o categorie nouă: Aberaţii la o cafea. Ţin sa precizez că ceea ce voi scrie aici nu ţine neapărat de persoana mea sau de ceea ce simt eU. Consideraţi aceste posturi ca fiind discuţii auzite într-o cafenea. Deci, a NU se interpreta cum că am paţit eU ceea ce se va afla în această categorie. (more…)