Cine? eU? Ah, desigur!
eU – Alice. Dar nu în Țara Minunilor, ci în Galați. Ada, mă cheamă și așa. Chiar scrie în buletin, deci e pe bune. Iubesc – pe eL, trăiesc, zâmbesc cât de mult pot. Urăsc oamenii falși și prost crescuți. Sensibilă. Fragilă, dar letală. Te calc în picioare pentru că vreau și pentru că pot. Fluturi, cercei și cafea. Căpșuni, pentru că le ador. Iar cafeaua trebuie să fie amară, neapărat! Liberă, căci așa îmi place să fiu… ca un fluture. Albastru. Ca ochii mei… „rupți din cer”. Și roșu, ca unghiile mele date cu ojă. Și verde uneori, căci e o culoare care mă liniștește.
Muzică… pentru că exprimă cel mai bine cum mă simt. Damien Rice, pentru că îmi cântă inima. Și La Oreja de Van Gogh, căci îmi cântă viața. Pianul – instrumentul preferat. Amurg, pentru că mă face să cred că nu sunt singura care gândește într-un anume fel.
Toamna, căci înseamnă enorm pentru mine. Iarna, pentru că e zăpadă. Și vara pentru că e cald…și pentru că aș putea să fac sa plouă într-o zi cu soare…
Vin… alb… demi dulce… mereu demi dulce…
Așadar, tu, străine, cine ești?… Ce cauți la petrecerea Pălărierului Nebun?…
