Drăcie!
Posted in Fragmente by: AliceSeptember 24th, 2008
La naiba că nu pot să mă abţin, şi mă consum. Am să fug. În grădină. E bine acolo… Ah, şi frunzele! Ah, toamnă, cât te-am aşteptat! Vreau, vreau să-ngheţ în faţa Dunării, vreau să îL simt lângă minE, timid… eL şi eU, ca întotdeauna, ca la început. Naivi, fermecaţi de toamnă… Şi frunzele nu se mai aştern… să le simt, să le simt eU cum foşnesc în timp ce alerg printre lumini ce se sting pentru a nE privi pe furiş în ochi… să vadă în ochii meI rupţi din cer, să simt acel miros de noiembrie, să văd fluturi, să fim doar noi… vreau toamna… mai repede…
Libertate. Cu toţii o vrem, dar fiecare o percepem diferit. Fie că e vorba de libertatea de a te exprima, fie eliberarea dintr-un loc anume, de o persoană anume, pe orice parte o întorci, ea înseamnă acelaşi lucru: posibiltatea de a face ceva ce până în acel moment a fost interzis/imposibil. Încă de mici avem anumite interdicţii, fie că sunt banale şi ne urâm puţin părinţii pentru asta - că nu avem voie să mancăm dulciuri înainte de masă, că nu putem să ne îmbrăcăm cum vrem, că trebuie să o vedem pe nu ştiu ce măstuşă, iar noi nu vrem pentru că nu ne place cum ne trage de obrăjori şi exemplele continuă. Creştem, interdicţiile se schimbă, iar libertatea e din ce în ce mai râvnită. 
Am şi eu o întrebare. Cât de prost trebuie să fii ca în momentul în are eşti invidios să o arăţi zi de zi, dar nu pe faţă, ci cu mici apropouri? Nu pe bune, de ce trebuie să-ţi arăţi invidia, mai ales atunci când ştii că persoana faţă de care o manifeşti nici nu te bagă în seamă? Nu găsesc nicio justificare.
). Da, oricine e invidios un pic pe cineva, fie pe vecinul de la doi că şi-a luat nu ştiu ce maşină, fie pe colegul din faţă că are mereu note mari, fie pe sora noastră că e mai frumoasă decât tine… Toţi avem motive de invidie, dar ştim să le mascăm, să nu le exteriorizăm, să trecem peste ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La o adică, ce rost are să te încarci cu atâta energie negativă?
