Azi am închis uşile “magazinului” şi am pus afişul pe care scrie “inventar”. Da, pe 28 a fost ziua mea şi m-am simţit minunat în ciuda a tot ce se întâmplase cu o săptămână în urmă. Ce pot să zic? Mulţumesc mult tuturor care au putut să vină, dar şi celor care nu au mai ajuns! (merci mult Tz de telefon, nu mă aşteptam ). Mulţumesc celor din guildă (ConflicT) care mi-au urat toate cele bune!
Să spunem doar că a fost un majorat diferit. Nu s-a dansat, deşi a fost muzică. De la 20:00 la 24:00 am stat afară şi am făcut cu toţii grătarul, am râs pe burtă de toate tâmpeniile pe care le-am făcut în a 11-a, am râs mai mult cu (şi de) Alex care toată seara a băut 1,5 L de vin (dar şi vodkă) cu un păhăruţ pentru shot-uri. Am deschis cadourile la 24:00 şi am avut cele mai mari surprize. Apoi, de la 24:00 până pe la 4:00 am jucat mim şi am râs de câte tâmpenii pot gândi unii. Le mulţumesc “celor 4 golani” pentru cadoul la care nu mă aşteptam, lui Ionuţ, Dianei şi Laurei – Doamne, am impresia că aţi dat cam mulţi bani pe cadoul meu! :blush: – părinţilor lUi, părinţilor mei şi mai ales lUi pentru că mi-a făcut pe plac şi mi-a îndeplinit orice capriciu (tE iubesc :kiss: ).
Acum m-am gândit să vă arăt şi nişte poze. Read more…

Mă simt de parcă ar trebui să-mi lipesc de palmă un post-it care să-mi aducă aminte să respir. E cea mai stupidă senzaţie trăită până acum… mai ales că e însoţită de nelinişte şi laşitate. Fuck. Ştiam eu . Da, îmi aduc aminte joia trecută când ţi-am zis că o sun. Floare la ureche… Fuck. Pe cine credeam că păcălesc?? Deja am 79 minute de când stau cu telefonul în mână şi ezit în a apăsa tasta cu apelare rapidă. Nu pot să sun… pe nici una dintre ele. Chiar nu pot… Îmi e teamă. Vor fi cele mai scurte 2 convorbiri din viaţa mea, dar şi cele mai intense. De ce e aşa de greu?…

Şi tot nu înţeleg de ce mă simt aşa. Adică… cel mai rău lucru care se poate întâmpla ar fi să-mi răspundă nervos, obraznic. Poate tocmai de cuvinte îmi este frică. Fuck (again). De ce nu poţi fi şi tu puţin de ajutor??? Că încep să mă simt ca o idioată

3x Fuck. Tot nu ştiu ce să fac. Mai amân puţin. cel mult 24H… cel mult.

I had to stop myself from saying something that I should’ve never thought of you,
Of you, You’re pushing and pulling me down to you…
But I don’t know what I want… No, I don’t know what I want
Paramore – I caught myself

Melodia zilei

P.S. am luat vacanţăăă!!!!!!!!

Hi hi, mai sunt doar 3 zile până va fi lansat oficial şi în România al patrulea volum din seria “Amurg”   de Stephenie Meyer – “Zori de zi” (Breaking dawn). Am citit cartea deja în engleză, dar sunt un pic naţionalistă şi cred că o să fie mai frumoasă în română .

Ce pot să zic? Mă bucur enorm… Se pare că doamna Meyer ne-a cucerit pe toţi cu “Amurg”. Bănuiesc că preţul va fi tot cam 50 ron Acum rămâne de văzut când va ajunge în Galaţi… Curând, sper

A… şi ca să nu uit, se pare că lansarea va fi un fenomen de mare amploare, întrucât sunt organizate tot felul de concursuri pentru fani. Click pe poză pentru a vedea afişul!

Nu pot să zic decât că regret că nu voi fi atunci în Bucureşti Sau mai ştii… poate că va fi şi la Galaţi în aceeaşi zi… ar trebui să mă interesez pe la librării.

Vă doresc spor la citit, dragi iubitori de Twilight!

Credit poză:  http://shaukisbookcase.wordpress.com/

… exact aşa cum am scris, apăsat şi cu accent pe fiecare literă.

Bun, cine ştie îşi va da seama la ce mă refer!

Sau poate are trebui să merg cu sacul de L Ă M Â I E în spate – aşa cum zice GEORGE (nah, că nu mai eşti domnul G. )  -  se pare că este o nevoie acută în jurul meU.

Aşadar, L Ă M Â I E din plin!!!!

Bun, am minţit. Ştiu că nu e vorba de nicio îngheţată şi nici nu mă doare în gât, doar că asta e senzaţia pe care o am
eU o să-ţi zic ceva şi apoi tu aplici formula şi ai să înţelegi, ok? Mie îmi place mult îngheţata, o ador, iar uneori când sunt răcită şi nu am voie nimic rece, nu mă pot abţine să nu gust măcar puţin… şi îmi imaginez că nu sunt răcită şi durerea dispare în timp ce mănânc… Acum tu aplică raţionamentul…
Săptămâna asta am realizat cât de mult îmi doresc să se termine totul… Să mă ştiu departe.
C. obişnuia să-mi zică să nu fiu o străină, chiar de el nu e aici. Chiar nu sunt. În asemenea momente îmi aduc aminte de Modern, de mine grăbită şi de toate foile lui pe jos şi de cum era să-l trimit de unde a ieşit Au trecut 3 ani şi jumate de atunci şi uneori tot nu pot să cred că nu mai e.
Cam aşa stă treaba… oamenii vin şi pleacă din viaţa noastră, dar e bine să continuăm să trăim, totuşi

Tot C.  îmi spunea că uneori sunt atât de răutăcioasă… încât mă refer la persoana respectivă ca un obiect pe care aş vrea să-l cumpăr, dar nu-mi place şi încerc să-i tot găsesc defecte. Şi cu toate defectele mele a ţinut mai mult decât orice la mine. Îmi sună stupid în minte cuvintele lui, ca o melodie pe care vrei să uiţi şi nu poţi. Cred că tocmai de asta îmi este greu să înţeleg ce se petrece în jurul meu… cum de brusc tot ce aveam bun se ascunde şi mi se găsesc doar defectele… Dar asta e o altă poveste pe care vreau să o uit.

I-am zis ieri lui F. cât de nedrept este totul. Şi a fost bine să simt că nu doar eu gândesc aşa. Ah, apropo. Scuze că m-am descărcat pe tine, nu aveai nicio vină, dar erai singurul care îmi putea da măcar un adevăr din toate aceste minciuni…

Duminică ne întorceam de peste Dunăre şi a fost destul să întorc capul pentru o fracţiune de secundă şi am văzut-o. Ceva în mine s-a rupt, am început să tremur. Cum de mă simt încă aşa după atâta timp?… Şi tu spuneai să o sun… cum? şi să-i spun ce? Că totul merge prost fără ea? Probabil aş rămâne fără glas şi aş termina prin a plânge… Nu am fost înzestrată cu atâta curaj

Anul trecut pe vremea asta eram în braţele talE după mult timp… abia ne instalam după mica escapadă la Paris… ce vremuri! Ce bine era să fim departe. Părea atât de departe, încât aş fi crezut că există un univers paralel…

Sunt fericită. Am găsit cuvântul. Da, fericită, deşi nu ţip în gura mare Sunt fericită că până la urmă a fost “tot răul spre binele omului”, dar şi mai fericită sunt când eL mă ia în braţe şi mă simt ca în prima zi când l-am cunoscut…

Hihi, mai sunt 2 zile… Mulţumesc că ai rămas cu mine… nu am să uit asta niciodată… îţi mulţumesc…

Nu e nici extraordinar de frumoasă, nu pare nici extrem de deşteaptă, dar e foarte nonconformistă şi crazy . Poate că nu are cele mai inteligente versuri, dar melodiile ei merg numai bine în maşină… So, melodia care o ascult de aseară:

Atentie, post fără cap şi fără coadă. Nu e nimic special de înţeles. Cine cunoaşte, înţelege.

• John Cage obişnuia să audă clopotele gloriei înainte de a se apuca de orice. Este şi acesta un mod de a te automotiva şi de a fi optimist. Dar e dificil. Mă uit în jur şi văd doar 2 tipuri de oameni: cei care fac ca John Cage şi evident, aceea care pornesc cu ideea eşecului. Aceştia din urmă se ascund după scuza “dacă nu iese, măcar am încercat”.
• Uneori tăcerea doare mai mult decât orice cuvânt spus.
• Am ajuns la saturaţie. Acum mă enervez doar. Îmi trece relativ repede… azi mi-a trecut în 40 de minute
• Sunt momente atunci când spun nervoasă şi zic “te urăsc”. E stupid. Nu urăsc pe nimeni. Îmi trece… ura e un proces îndelungat în care acumulezi pe zi ce trece argumente contra acelei persoane. Ce am eu acum se numeşte… ei bine, nu ştiu cum. Ideea e că mă simt… cred că “prost” e cuvântul.
• Vine 1iunie… my last hihi… o să mă distrez bine
• Abia aştept să vină ziua mea… apropo, chiar nu vreau nimic material anul acesta. E destul că o văd pe mami…
• Oficial mai sunt 69 de zile până văd marea
• Cineva îşi cam neglijează prietenii…
• Azi o să fac pui la cuptor cu usturoi… yummy…
• Akcent sunt nominalizaţi la RMA 2009 cu site-ul făcut de iubiţelul meU în colaborare cu GonZo. Fugi şi vezi site-ul : http://www.akcentonline.com/ — bravo băieţi!!!!
• Dacă vreţi să votaţi unul dintre cele 2 site-uri marca 0010 media (adică Marius – cu design MCT Media şi Akcent – design GonZo), dă o fugă aici şi votează:  http://www.1music.ro/index.php/rma-2009
• Caracterul meu WOW a ajuns la nivelul 63 şi sunt extrem de mândră! Aşa că, dacă jucaţi pe http://www.echonet.ro/ şi vedeţi un Blood Elf numit Sissy… eu sunt aia
• Gata, e destul!!!

“Problem de memorie, într-o zi ai uitat şi n-ai mai ştiut să mă priveşti cu ochii de-nceput.
Azi nu mai sunt atât de sigur că vreau să vii, deşi mă gândesc în fiecare noapte cum ar fi…”

Taxi – Probleme de memorie

Acum o săptămână îmi doream un burete fermecat cu care să pot şterge unele amintiri. Aş fi dorit să pot şterge problemele părinţilor, să pot şterge perioada în care mama nu a fost, să şterg frica pe care am simţit-o când am păşit pragul medicului şi scârba pe care am simţit-o când am părăsit cabinetul, aş fi vrut să nu mai greşesc atât…

De curând, am fost la medic şi cu mare tristeţe am realizat că în afară de eL, nu mai era nimeni acolo căruia să-i pot spune gândurile mele, teama că totul s-ar putea nărui într-o secundă şi aş putea fi condamnată la o efemeritate accelerată. Nu, n-a fost nimeni. Pe bune acum, aveam nevoie de o fată lângă mine. Nu ştiu câţi înţeleg, dar e extrem de greu atunci când singura persoană care ar trebui să fie lângă tine mereu nu e. Îmi lipseşte al naibii de mult mama si poate cel mai dureros este că nu pot spune că am o prietenă care să-i ţină locul cât de cât. Am încercat, zău, să explic ce simt, dar m-ai făcut încăpăţânată şi băgăcioasă. Am început să vă înţeleg, să vă las în lumile voastre, nu mai am pretenţia să ajung să ating sufletul vostru.

Mă prefac din când în când că uit, că nu aud, ba chiar că nu văd sau că nu-mi pasă. Am obosit să vă mai arăt că sunt rănită, că sunt altfel, că sunt diferită. Luni când vorbeam cu G şi îi spuneam de doctor, cât de mizerabil m-a făcut să mă simt şi că am plâns ca o fraieră, am fost întrebată de altcineva de ce am plâns. M-am mulţumit să spun atât: “prostii… nu mai contează”. Toate întrebările de săptămâna asta legate de persoana mea le-am pus sub pecetea indiferenţei… încep să dau mai puţină importanţă la ceea ce simt eu. E şi aşa destul de complicat că uneori abia de înţelegem eU şi eL, dar să vă mai complic şi pe voi? Şi aşa în ultima perioadă am fost atât de … cred că “pe dinafară” e cuvântul. E păcat că nu vă daţi seama. Read more…

Cine nu îi iubeşte? Abia aştept să îi am şi eu pe ai mei
Tocmai iubirea asta şi drăgălăşenia lor m-a făcut să vreau să îi luăm din moţ micuţei mele verişoare.
Şi pentru că o poză face cât o mie de cuvinte…

Era cam supărată… aşa este când nu-şi face somnul de frumuseţe . Dar în general e o scumpică.